Coasta Amalfi are 30 de km, 1300 de curbe și este absolut spectaculoasă. Coasta Amalfitană este superbă, peisajele sunt de o frumusețe care îți ia respirația și ți se imprimă pe retină pentru veșnicie. Însă, pentru localnici viața nu e prea ușoară să urce zilnic 350 de trepte pentru a ajunge la locuințele răsfirate pe munte.

Pe Coasta Amalfi poți să ajungi din Napoli, după ce faci o oprire în frumosul oraș Sorrento, lași în urmă golful Napoletan și treci Munții Lactici ( Munții Laptelui), peisajul se schimbă. Te întâmpină un peisaj spectaculos, nu doar datorită caselor construite în trepte, dar și a munților și serpentinelor. Serpentinele fac ca drumul pe Coasta Amalfitană să fie o adevărată aventură.

La intrarea pe Coasta Amalfi din Marea Tireniană te întâmpină 3 insule denumite simbolic Galline. Mitologia din zonă spune că pe vremuri sirenele aveau trup de pește și cap de găină. Ulise vrând să-și apere echipajul de cântecele încântătoare ale sirenelor, le-a turnat marinarilor ceară în urechi. De supărare că nu au reușit să-i ademenească pe marinari, sirenele s-au tranformat în stânci.

Postiano este un loc de o frumusețe răpitoare și un tărâm al legendelor. Până și denumirea de Positano este învăluită în mister și în jurul ei s-au țesut mai multe legende.

Una dintre legende spune că Neptun – Zeul Mării s-a îndrăgostit de o nimfă pe nume Positania și i-a oferit drept cadou cel mai frumos loc de pe pământ. Dacă ne uităm în jur putem spune că legenda conține o fărâmă de adevăr care este vizibil și azi, Positano este un loc de o frumusțe unică în lume.

Altă legendă spune că o barcă transporta Icoana Fecioarei Maria și s-a iscat o fortună, iar marinarul auzea: “Posi, tano! Posi, tano!”, adică “Pune-o, aici!, Pune-o aici!”. Icoana Fecioarei Maria este și acum expusa în biserica Santa Maria Assunata.

Printre casele frumoase se înalță și hoteluri maiestoase cu priveliști asupra mării care îți iau respirația. Saint Pietro o fostă catedrală a fost transformată în intrarea în cel mai luxos hotel de pe Coasta Amalfitană.

Amalfi este cel mai mare oraș și cel care dă denumirea coastei. Amalfi a fost una dintre cele patru Republici Marine din Italia, din Evul Mediu ( 839 -1135), avea relatii comerciale cu Orientul și Maghreb. Drept dovadă a trecutului măreț stă arhitectura catedralei Sf. Andrei care are influențe maure.

Nu poți aprecia adevărata frumusețe a Coastei Amalfitane dacă nu o privești de pe mare. Plimbarea cu barca este absolut spectaculoasă și peisajul ți se relevă cu totul schimbat. Marea care are o culoare de smarald, casele în trepte, soarele care își strecoară razele printre nori și bărcile acostate fac ca întreg peisajul sa fie desprins dintr-un film. Dintr-un film din care poți să faci și tu parte cât te plimbi 30 de minute cu barca.

De pe barcă poți privi vila Sophiei Lauren care atunci când vrea să vină la această casă de vacanță ajunge cu elicopterul. Dacă dorește să facă o baie în mare, este coborâtă de la înălțimea casei ei cu un sistem de scripeți. Mai la dreapta de casa ei, cum te îndrepți spre Salerno se afla si vila Ginei Lollobrigida, marea ei rivala. Iar o casă mică albă și discretă, se spune ca ar fi aparținut lui Roger Moore.

Cei mai curajoși pot înota în Grotta dello Smeraldo (Peştera de Smarald), o peștera absolut spectaculoasă care datorită modului în care este luminată de razele soarelui, apa capătă culoarea smaraldului. Peștera se vizitează cu bărcile de mici dimensiuni, cu vâsle, atunci când fluxul mării permite accesul.

Plimbarea cu barca începe din Amalfi, după care urmează cel mai mic oraș de pe coastă, Atrani. Tot din barcă poți să admiri de la distanță Ravello, căruia i se zăresc doar pinii. O stațiune care îți oferă o priveliște asupra întregii Coastei Amalfitane. Aici se închie coasta Amalfi, iar dacă vrei să-ți continui călătoria pe mare, ajungi până în portul comercial din Salerno.

Întorși în Amalfi, puteți vizita catedrala Sfântului Andrei, sfântul creștin orodox care a propovădui creștinismul și în România, în zona Dobrogei. O construcție impunătoare care te întâmpină cum intri în piață. Privită de pe mare îți dai seama că într-adevăr Amalfi este un loc binecuvântat și de o frumusețe unică în lume.

Porțile de bronz au fost turnate la Constantinopol în anul 1057 și sunt cele mai vechi porți ale unei biserici din Italia. Picturile realizate în stil bizantin îi înfățișează pe Isus Christos, Fecioara Maria, Sfântul Petru și Sfântul Andrei. Specific zonei amalfitane este cupola de inspirație maură, cu ceramică.

Catedrala este realizată în stil barco, cu arcade ample și picturi. Moaștele Sfântului Andrei, partea din spate a craniului este păstrată în criptă. Grădina interioară este foarte frumoasă, fiind vechiul cimitir unde se îngropata nobilimea. Stilul este unic, oriental, cu arcade ascuțite susținute de 120 de coloane subțiri.

Coborând treptele catedralei ajungi în Piazza Duomo de unde poți să începi să te plimbi pe Via Lorenzo di Amalfi. Strada este străjuită de restaurante, cafenele, magazine cu delicatese locale: limoncello, melloncello, Parmigiano Reggiano, roșii uscate etc.

Cel mai bun fritto misto di mare l-am mâncat în Amalfi la Leoncino și bineințeles faimoasa gelato care are un gust mult mai bun când o mănânci pe treptele catedralei Sf. Andrei. La Dolce Vita o întâlnești pe fiecare străduță din Amalfi care respiră și îți transmite frumusțe.

Dacă vrei să te bucuri de soare și să înoți în Marea Tireniană cum ieși din oraș te întâmpină plaja amenajată, Marina Grande cu nisip fin și intrarea lină în apă. Coasta Amalfi este una dintre cele mai frumoase zone din Italia, așa că dacă ai ocazia să o vizitezi, nu ezita!

O viață ca o vacanță!